Pus la dispozitie de Marius Decuseara-Brandenburg, 2019-10-28

Nevoile de training includ diverse categorii: competente tehnice, abilitati de management, de leadership, de vanzari, de relationare cu clientii etc. Angajatii si managerii lor solicita diferite cursuri, participari la conferinte, certificari, sesiuni de coaching. Cum arata insa nevoile de dezvoltare acolo sus, in zona de varf, fie si la C-level? Care sunt framantarile, nesigurantele sau nevoile oamenilor aflati la carma organizatiei? Exemplul prezent este un scenariu bazat pe realitatea mea ca lider si pe realitatea clientilor nostri – top manageri din diverse companii cu diferite domenii de activitate. 
 
Conduc oameni de ani buni. Am crescut repede ca responsabilitati si ierarhie. Am ajuns aici, la carma firmei, alaturi de alti cativa luptatori ca si mine. Avem responsabilitatea de a decide unde ne indreptam ca organizatie, cum ne putem misca rapid, pe masura vremurilor, sa stabilim in ce directie ne indreptam oamenii, cum ne putem servi mai bine clientii, cum ne gestionam cel mai bine resursele… si, da, suntem persoanele cu cel mai mare impact in cultura organizationala.
 
Am ajuns aici pentru ca sunt un bun profesionist. Ani la rand am demonstrat ca inteleg lucruri, ca pot decide rapid, ca actionez fara ezitare si fara oboseala, ca am flexibilitate, creativitate si rezilienta. Stiu asta... dar apoi in ecuatie au intrat alti oameni, din ce in ce mai multi oameni. Am invatat sa conduc echipe – uneori mi-a fost usor, alteori mai greu. Am incercat sa pun in practica ceea ce am invatat din diverse surse, ceea ce imi placea mie sa puna in practica managerul meu, ceea ce era nevoie pentru noi ca organizatie.
 
Am parcurs si cursuri de leadership la viata mea. Citesc mult ca sa fiu la curent cu ce se intampla nou in domeniul leadershipului. Si muncesc mult, intr-un ritm ametitor.
 
Ma intreb uneori daca ceea ce fac eu zi de zi ca lider este ceea ce intentionez, daca la oamenii pe care ii conduc ajunge ceea ce vreau eu sa transmit – la cei pe care ii coordonez direct si la cei pe care acestia ii coordoneaza la randul lor. Ma uit la colegii mei si ma intreb: oare a ajuns la ei entuziasmul meu? Le este clar ansamblul, perspectiva pe termen lung, ratiunea pentru care avem nevoie sa schimbam, sa inovam? Am sesizat temerile si ezitarile lor? Le-am tratat in asa fel incat sa-mi stea alaturi, sau este nevoie de si mai mult efort din partea mea? Cand au gresit sau nu au ajuns acolo unde am planuit, am gestionat situatia aceea astfel incat sa creez incredere si energia de a creste?
 
Primul lucru pe care il fac este sa ii intreb pe ei, cei cu care lucrez zi de zi. Iar ei imi spun, unii mai mult, altii mai putin, ce au vazut, ce au simtit, ce au nevoie de la mine ca sa ma poata ajuta la randul lor. Uneori sunt lucruri clare, simplu de inteles, pe care le pot face chiar de a doua zi. In alte cazuri, nu stiu de unde sa o apuc. Iar alteori evit sa intreb pur si simplu... chiar fara sa realizez ca fac asta.
 
Am facut pana acum tot ce mi-a trecut prin cap ca as putea sa fac pentru a fi mai bun ca lider. Acum... cred ca mi-ar prinde bine un ghid; am nevoie sa invat, am nevoie sa descopar si sa lucrez la acele lucruri pe care simt ca azi nu le fac asa cum as putea sa le fac. Si nu este vorba despre a capata noi cunostinte sau abilitati la un curs, oricat ar fi de bun, nici despre a descoperi ca am solutii alaturi de un coach. Desi tot de un fel de antrenament am nevoie: sa pun in practica ceea ce fac de obicei ca lider in timp ce un antrenor imi urmareste fiecare miscare, fiecare cuvant si imi spune pe indelete ce vede: fiecare pas si impactul lui. Imi spune franc si constructiv, ca sa pot schimba ceea ce mi-ar prinde bine sa schimb. Sa o iau de la capat: sa exersez, sa primesc feedback, sa discutam din nou despre ce si cum pot schimba si sa exersez din nou. Sa pot lucra alaturi de antrenorul meu cu increderea ca lucrez la ceea ce am eu nevoie; ca mi se spune franc si clar ce imi iese in practica fata de ceea ce intentionez; ca invat lucruri noi si slefuiesc lucruri invatate de mult; ca devin mai constient de emotiile mele si de cele pe care le generez. Si am nevoie sa simt ca nu pierd timpul care imi este atat de pretios, ca sunt in siguranta si ca ceea ce fac este sa continui sa cresc – ca om si ca lider.