Inca de la inceput vreau sa apreciez si sa incurajez in continuare liderii, antreprenori si manageri, care investesc in coaching individual si de echipa, in special in aceasta perioada cu indicatori economici instabili. Ca suport in tranzitiile de invatare necesare, procesul provocator oferit de aceste conversatii profesionale sunt un solutie necesara si la indemana, beneficiile fiind o realitate demonstrata. In acelasi registru, majoritatea sesiunilor de interventie sustinute in acest an au avut ca obiectiv central nevoia de a creste autonomia personala si autonomia echipelor, iar astazi vreau sa dezvolt putin acest subiect.
Lucrez cu liderii care inteleg ca ei sunt (parte din) “problema”, cei care inteleg ca prezenta lor impacteaza, constructiv si distructiv, generarea de echipe smart si profitabilitabilitatea activitatilor conduse. Pana la aceasta constientizare, cu siguranta interventiile sunt solicitate “nu pentru mine, ci pentru echipa” sau “cum sa-i organizez mai bine”, si asta nu este suficient. Oricat de multe schimbari benefice au loc la nivel individual sau colectiv, daca liderul nu evolueaza si el, nu va reusi sa vitaminizeze contextul, reperele si gradul de invatare proactiva a team-lui. Schimbarile nu vor fi vizibile decat din perspectiva “ne pleaca oameni buni, oare de ce?”. Lesne de inteles, atunci cand “e pentru ei, nu pentru mine” va deveni unul din cele mai mari riscuri pentru business-ul respectiv.
Autonomia nu inseamna cum ajung singur la rezultate, este o iluzie daunatoare, intelegerea si abordarea acestui concept este mai complexa. Autonomia este consecinta unui proces de dezvoltare si are, din perspectiva si experienta mea profesionala, trei indicatori clari ce pot fi, in acelasi timp, priviti ca trei procese paralele prin care avem oportunitatea sa evoluam:
- Interdependenta
- “Combustibilul” intern
- Rezultatele calitative
Sa le discutam pe rand, in cateva cuvinte 🙂
Cum se observa interdependenta?
Increderea in sine, apreciere pe care liderii o primesc des, nu inseamna automat competenta 100% in orice arie. E nevoie de curaj, as adauga si smerenie, sa te observi onest si sa accepti calitatile si abilitatile personale cu aceeasi maturitate cu care accepti unde nu esti bun. Ai nevoie de curaj sa-ti adresezi punctele sensibile si sa-ti aduci in echipa oameni care detin expertiza, informatiile si abilitatile pentru care tu nu ai filtre competitive. Pasul urmator necesar este sa creezi din aceasta intelepciune si experienta colectiva un spatiu comun si sa cultivi dinamica de acces catre resursele extinse pentru intreaga echipa.
Nu, nu doar liderii sunt preocupati de autonomie ca interdependenta, nu doar pentru ei este rezervat acest proces de dezvoltare, insa ma refer lor aici pentru ca ei au contextul si uneltele sa o adreseze catre colectivele lucrative si ecosistemele din care fac parte – nivelul de impact pe care il pot genera este larg.
La ce ma refer cand spun “combustibil” intern?
Suntem suma interpretarilor experientelor noastre de viata si adresam asta ca fiind identitatea proprie. Perceptia a cine suntem noi ca oameni izvoraste din calitatea si maturitatea interpretarilor fata de propriul sine. Din acelasi unghi percepem, interpretam si raspundem la realitatea concreta a vietii, inclusiv in rolurile noastre profesionale.
Concret, acest “combustibil” intern este, de fapt, povestea pe care o spunem despre noi ca suntem si, in raport cu asta, cum ne raportam la realitatea de zi cu zi in orice arie, fie ca suntem la carma unei echipe, fie atunci cand suntem parte din echipe si grupuri. Putem dezvolta in interior kerosen sau motorina cu cifra octanica mica si asta ne permite sa evaluam pragmatic distanta pana destinatiile noastre, ne permite sa ajungem sau nu la ele, iar calitatea acestuia impacteaza consumul optim al “combustibilului” intern al echipei.
Autonomia poate fi observata din acest unghi ca fiind disponibilitatea de a invata, reinvata si dezinvata continuu, plecand de la intrebarea “si daca nu am dreptate?” si asta se vede activ, nu la nivel teoretic. Se vede in investitiile pe care le facem in invatare, pentru noi si ecosistemele noastre, in efortul proactiv de a calibra “combustibilul” intern ca fiind resursa necesara in a atinge obiectivele calitative si cantitative.
Pentru a intelege si urmari concret acest parcurs de crestere, aduc aici o alta resursa despre care am mai scris.
Cum se vede autonomia prin rezultatele calitative?
O intrebare curajoasa a unui lider este “Care este impactul calitativ al prezentei mele?” avand si disponibilitatea de a vedea si a simti feedback-ul celorlalti, fiind o evaluare pusa pe masa de catre cei de langa noi, nu doar de propria interpretare. Cercul din care lasam aceste informatii sa vina, va incurajez sa fie generos, nu doar din partea membrilor echipei, seniori sau superiori, stakeholderi, dar si cel al partenerilor, clientilor, colaboratorilor si a mediului social.
In “bula” noastra, oricat am fi de constienti, sunt puncte oarbe, este subiectivism si ingustare. Ceilalti ne pot furniza perspectiva lor, si este aici necesara o analiza la ritm domolit si rece, si poate fi o oglinda nevazuta a noastra in care putem observa cum se vede autonomia prin lentil din afara noastra.
As rezuma cele de mai sus in trei directii de reflectie si imbunatatire:
· Evaluarea personala onesta – abilitati, competente, personalitate, etc. – si cum stabilizez concret efectele punctelor sensibile?
· Cum devine calitatea “combustibilului” intern, continut de lider si de echipa sa, resursa atingerii obiectivelor calitative si cantitative?
· Care este impactul calitativ al prezentei de leadership, la nivel individual si colectiv?
Cum se poate interveni in cultivarea autonomiei individuale si colective, astfel incat sa genereze rezultate calitative si cantitative?
Sunt tipurile de interventii profesionale care cuprind atat procesele tranzactionale ale obiectivelor cantitative, cat si procesele transformationale catre obiectivele calitative, asezonate cu expertiza si suport ferm, pragmatic dar empatic care imbratiseaza complexitatea proceselor paralele ce apar inevitabil. Abordarea are nevoie sa fie in mare parte sistemica, nu liniara, urmarind permanent fluxul schimbului de valoare intre lider si echipa, efectele si rezultatele acestei dinamici – autonomia colectiva va fi intotdeauna mult mai generoasa decat cea a unui singur om.
Si, nu, lucrurile nu se intampla peste noapte – efectele, daca incepi astazi, au nevoie de 3-6 luni sa devina vizibile – si nici nu poate fi impus, plecand inca o data, de la intelegerea ca tu, ca lider esti (parte din) problema!
Sper ca a fost util mesajul meu de astazi si cu drag sunt deschisa la discutii pe aceasta tema foarte actuala!
#leadershipidentityon #leadershipawareness #leadershipreflectivepractice #leadershiptools #teamretreat #collectiveshift #uncomfortableconversations
