Catalin Stancu
Sa zicem ca lucrezi intr-o corporatie de multi ani, sunt si lucruri bune, ti-a placut, dar parca te-ai cam saturat. In plus, vezi pe toate gardurile cat de misto e sa fii antreprenor, sa lucrezi pentru tine, sa iti faci singur programul. Si uite, colegul ala de la financiar, care nu parea sa fie mai bun ca tine, “s-a desprins” acum cativa ani si pare ca ii merge bine. Incepi sa te gandesti ca ar fi bine sa faci si tu asta. In plus, ai ideea aia mare pe care ai tot clocit-o, ai invartit-o si pare sa mearga. Pare ca a sosit timpul.
Dupa aia iti trece. Te mai bagi intr-un proiect, mai apar situatii, provocari, meetinguri, vine vacanta, incasezi bonusul anual pentru performantele ponderate cu profitabilitatea firmei. Iti schimba masina. E mai noua, alt brand, dar nu are senzori de parcare. Te enerveaza rau asta, ca ai locul stramt acasa, ba chiar ti se pare inadmisibil. Gata! Pana aici. Incepi sa iti pregatesti iesirea. Si oricum, noul manager nu pare sa iti arate calea in cariera pe care ti-o doreai. E momentul.
Am vazut de atat de multe ori poza asta incat o recunosc inainte practic sa se intample. Pana aici, corporatistul care devine antreprenor e un pattern. E ca la constructia unei case. Ai ultradorinta, mergi la un arhitect, iti place proiectul, gasesti o echipa de constructori seriosi, care iti promit ca in 9 luni te muti. Iar daca in timpul asta apare vecinul care, cand te aude ca te apuci de constructie, isi scoate ochii din orbite, isi pune mana in cap si zambeste amar in timp ce sopteste “o sa iti apara mai multe fire albe decat crezi”… nu il bagi in seama. Cel mai probabil a facut el ceva gresit, sau nu a stiut sa comunice cu muncitorii, sau altceva s-a intamplat. La tine o sa fie altfel.
Ca de fiecare data, adevarul e undeva intre. Nu neaparat la mijloc, dar intre ele. Adica nici nu e dramatic sa incepi, nici nu e obligatoriu sa iti smulgi parul din cap, dar nici nu e atat de facil incat toate pozele din social media cu antreprenori fericiti sa fie singura cale si rezultatul cert. E nevoie de efort, de o gramada de munca (muuuult mai mult decat in corporatie), te vei lovi de lucruri la care acum nu te gandesti. E firesc. Drumul nu e usor, dar sunt multi care au reusit si poti fi si tu. Sigur, statistic, mult mai multe companii nu au succes decat au, dar pana la urma, hai sa vedem ce au facut oamenii care au reusit.
Primul lucru pe care e bine sa il faci e sa nu cazi in plasa acelor “guru” care te invata ei 3 pasi siguri care iti garanteaza succesul. Mai ales daca nu au dovezi certe, fara putinta de tagada, ca au facut asta in mod repetat sau ca au ajutat in mod consistent multi oameni ca tine sa treaca din punctul A in punctul B. Taie-i din lista de prioritati pe cei care iti povestesc cum se face, dar nu fac impreuna cu tine.
Apoi, parerea mea este ca sunt cateva puncte pe care nu ai voie sa le eviti. Si ti le-as spune pe rand, fara sa am pretentia (Doamne fereste!) ca iti garanteaza succesul sau ca sunt exhaustive si neaparat necesare. Sunt doar pasi, de bun-simt, zic eu, care te ajuta fara sa fie nici singura cale, nici reteta succesului.
- Cerceteaza amanuntit! Cauta tot ce te poate ajuta. Si cand, dupa o luna sustinuta (minim!), crezi ca stii totul despre industrie, concurenta, furnizori, bariere de intrare, diferentiatori esentiali, povesti de succes ale antreprenorilor, cine a esuat si de ce, date de piata, elemente de distributie, produse complementare, substituibile, istoria celor mai importanti jucatori, organigrame, rezultate financiare si multe altele, mai stai o luna si vezi, in detaliu, ce ti-a scapat. Nu, nu merge altfel. Desigur, prima lectie ar fi sa nu incepi un business intr-o industrie in care nu ai lucrat pana atunci. Dar daca o faci, asigura-te ca stii tot ce se poate sti. E pasul pe care, din observatiile noastre, cei mai multi antreprenori il sar. Din pacate.
- Planifica in detaliu. Creeaza viziunea, misiunea. Vezi unde vrei sa fie compania peste un numar de ani. Construieste poza, cu detalii. In paranteza fie spus, cand businessul va ajunge in punctul in care vei avea multi oameni in jur, viziunea (care este a fondatorului! 😊 dar asta e alta poveste) va trebui transmisa. De cat insufletesti, de ce abilitate ai sa ii faci pe oameni sa vada, sa fie motivati de calatorie, va depinde mult din succesul tau. Viziunea este a ta, te va ajuta pe drum. Petrece timp tu cu tine, fii ambitios, fii realist, fii concret.
- Translateaza in obiective BHAG. Asta vine de la Big (mare), Hairy (stufos), Audacious (ambitios) si Goal (obiectiv). Adica pune ceva, o linie de sosire, pe poza aia cu viziunea. Linie de sosire – oamenilor din jur le plac liniile de sosire. De exemplu, Tesla si-a propus ca pana in 2030 sa produca minim 20 milioane de masini electrice. Transmis corect, e un obiectiv suprastrategic, daca imi e permis cuvantul. Insufleteste, transmite, da rost muncii, ajuta la a vedea telul final. Si da, e o “viziune” transformata in ceva tangibil. O sa te ajute.
- Constientizeaza valorile pe care organizatia ta se va baza. Nu, nu prostiile alea scrise pe pereti pe care nu le tine nimeni minte. Valorile reale, intrinseci, traduse in comportamente. Repet: traduse in comportamente. Nu iti placea cand managerul iti spunea in corporatie ca “trebuie sa facem asta pentru ca noi suntem o companie orientata catre client”. Te gandeai: ce Doamne iarta-ma inseamna asta? Adica trebuia sa iei telefonul ala de la client ieri la ora 20 cand erai in parc cu copilul? Sau nu? Vezi ce ar fi bine sa faca oamenii, ca o consecinta a credintelor proprii. Altfel, disonanta cognitiva in care ii pui sa traiasca va fi greu de gestionat si nu veti face echipa. Stiu, suna teoretic. Nu e. Am trait pe pielea mea, am gresit, am invatat. Valorile si obiectivele comune ii tin pe oameni impreuna.
- Mai departe, planifica. Creeaza obiective strategice. Strategic inseamna 1-3 ani si sunt legate de cifra de afaceri, de profitabilitate, de market share sau de tip “achizitii-fuziuni”. Fa-o consistent, structurat, disciplinat. Chiar daca, in prima perioada, nu vei avea cui sa prezinti cifrele, landingurile, forecasturile, bugetele si ajustarile. Iti ajuta mintea sa ramana concentrata si structurata. Nu, nu “lasa ca fac dupa aia”. Dupa aia nu exista. Daca nu stii cum sa faci asta, ia-ti pe cineva care sa te ajute. Dar sa le faceti impreuna, nu sa iti povesteasca despre cum se face. Sa stea langa tine, sa te verifice, sa iti dea inapoi. Aici, daca nu ai acest exercitiu, un mentor bun iti poate salva ani de trial and error.
- Apoi tot ce trebuie sa faci e sa translatezi in actionabile. Poti folosi un model RACI sau orice similar, ideea e sa pui responsabilitati, termene, livrabile, bani. Ca in corporatie, nu scapi de treaba asta. Construiesti un BVC, verifici P&L-ul, ajustezi. De aici, ciclic, nu iti ramane decat sa verifici: cum esti fata de plan, cum ajustezi, ce masuri iei, ce s-a schimbat. Ca esti singur sau ca intre timp echipa ti-a ajuns la 2 sau 20 de oameni, nu conteaza. Procesul e acelasi.
Evident, nu e doar atat. Ce iti mai trebuie, ca in viata, este o doza cat mai mare de noroc. Oricat planifici, oricat te straduiesti, iti trebuie. Pe tot parcursul. Si eu cred ca de aceea nu exista retete de succes. Sigur, poti sa te bazezi pe asta. Pe noroc. Ar putea sa functioneze, nu zic nu. Dar statistica zice altceva.
Poti de asemenea sa urmaresti pe TikTok o serie de influenceri sau speakeri motivationali care “te vor ajuta sa devii cea mai buna versiune a ta”, care iti vor spune ca “puterea e in tine” si ca “mindsetul” e singurul lucru care conteaza. Si dupa aia sa te culci si sa astepti ca “universul sa lucreze pentru tine”. Nu as recomanda, ca sa glumim putin.
In esenta: planificare, obiectivitate, cateva instrumente sine qua non si multa, multa munca in prima faza. O sa ajungi si sa muncesti smart, dar s-ar putea ca la inceput sa nu se poata. Daca esti pregatit, ai premise mari pentru succes. Daca nu, si vrei sa pleci din corporatie doar ca sa “iti faci ceva al tau” sau pentru ca “vrei sa muncesti pentru tine”, sa stii ca antreprenoriatul nu se face din varful patului. Dar e al naibii de frumos si merita efortul!
