Inteligenta emotionala. Rezolvarea conflictelor. Empatie. Comunicare si colaborare. Gestionarea stresului. Rezolvarea problemelor. Rezilienta. Acestea sunt doar cateva dintre conceptele care circula abundent in limbajul nostru comun, cerand sa fie intrupate de fiecare dintre noi atat in viata profesionala, cat si in cea personala.
Pentru a avea parte de succes si implinire, suntem asadar angajati intr-un joc de invatare continua. In orice situatie, provocarea dinaintea noastra este sa ne jucam cu o plasa intretesuta de abilitati ce nu pot fi aplicate si nici intelese independent una de cealalta – caci gestionarea conflictelor necesita comunicare si empatie; comunicarea necesita inteligenta emotionala; rezolvarea problemelor implica rezilienta si colaborare, precum si vice versa; si asa mai departe.
Care este ingredientul care le poate lega pe toate? Un raspuns poate fi: practica de mindfulness. Dar un alt raspuns, mai putin discutat, ar fi: solidaritatea. Putem intelege solidaritatea la locul de munca prin prisma conceptului de comunitate. Acesta presupune renuntarea la perspective profund individualiste asupra eficientei si dezvoltarii, precum si la dihotomia artificiala dintre individualism si colectivism (Albert et al., 2022).
In echipa, solidaritatea presupune nu doar constientizarea responsabilitatii personale (individualism), ci si constientizarea faptului ca depindem unul de celalalt pentru a rezolva ce trebuie rezolvat: sa ne acordam, sa ne coordonam si sa oferim ceea ce am vrea sa primim; sa impunem limite, cu respect; sa fim asertivi si flexibili, atunci cand circumstanta o cere; sa spunem un cuvant de incurajare atunci cand este nevoie.
Sentimentul de solidaritate nu se poate impune fortat, din exterior, prin cursuri specializate pe subiect. El se poate cladi asa cum se cladeste o stare de spirit, prin ganduri si fapte care sprijina rezultatul pe care ni-l dorim: armonie, productivitate si satisfactie. Sunt micile practici de zi cu zi, micile vorbe si gesturi, care dau nastere sinergiei intre oameni—din interior, rezonanta strabate catre exterior, pana cand cuvantul ”armonie” nu mai este strain, iar productivitatea si satisfactia vin de la sine.
Rezultatul final? O comunitate a carei moneda principala de schimb este dialogul, comunitate ghidata de respectul reciproc si relatiile mature, construite in timp. Iata cum ziua de munca poate fi un loc de practica pentru cizelarea abilitatilor care dureaza o viata.